Mizeriile Secției 16 se observă și în acte: polițiștii au încălcat flagrant legea, amendând „în lipsă” un bărbat care era în sediul lor, iar plângerea penală a acestuia au înregistrat-o abia a doua zi!
Faptele cu iz penal comise de polițiștii de la Secția 16, care mai ieri răpeau oameni, îi torturau și urinau pe ei, ies la iveală chiar din documentele semnate de ei.
În cazul unei agresiuni, organele au amendat „în lipsă” victima, deși aceasta se afla chiar în sediul Secției 16, iar plângerea formulată de aceasta au înregistrat-o abia a doua zi, ca să lase impresia, în mod vădit mincinos, că persoana amendată ar fi făcut reclamația abia după sancțiune.
Faptele cu iz penal, de abuz și fals în înscrisuri oficiale, tolerate de șefii Poliției Române și de Parchet, au avut loc pe 6 iunie 2022, când în parcarea Spitalului Marie Curie un șofer pus pe scandal a fugărit un pieton, l-a lovit, apoi puiul de bombardier, care a sărit să-și ajute tatăl, l-a amenințat pe pieton cu moartea.
Pietonul a sunat la 112, iar la locul incidentului s-au deplasat făpturile din imaginile de mai jos, cărora agresatul le-a povestit, agitat, ce s-a întâmplat. Faptul că reclamantul vorbea tare, după ce a fost agresat, l-a deranjat pe sensibilul organ masculin, așa că acesta a scris în documentul oficial că l-a amendat pentru că… a vorbit pe un ton ridicat!
(În curând, exclusiv pe YEET.ro, imaginile video și înregistrarea apelului 112).
Victima agresiunii a mers imediat la sediul Secției 16 și a depus plângere penală, pentru loviri și alte violențe, precum și pentru amenințare. N-a cerut despăgubiri, n-a cerut daune morale, ci doar ca agresorii să plătească pentru faptele lor.
Culmea, cele două organe deplasate la fața locului nu au spus nicio clipă că cel care a sunat la 112 va fi amendat, ci au făcut o „lucrătură” specifică celor de teapa lor. Deși aveau obligația legală de a-i aduce la cunoștință contravenientului faptul că va fi sancționat.
În timp ce agresatul dădea declarații la Investigații Criminale, organul masculin care fusese la locul faptei a decis să comită niște falsuri grosolane: a mințit în procesul-verbal că victima ar fi fost cea care a declanșat scandalul, apoi a amendat-o, „în lipsă”, afirmând că cel amendat… nu poate fi găsit! Deși abia plecase de lângă el, iar acesta se afla în alt birou!
Faptul că individul cu epoleți a comis infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale se poate stabili foarte simplu: verificând registrul de la ofițerul de serviciu, unde se poate observa că cel amendat în lipsă era fix în sediul Secției 16 în acel moment!
Însă, cum șefii Poliției Române au tolerat infracțiuni mai grave comise de cei de la Secția 16, acest fals este un mizilic…
Ca să comită abuzul până la capăt, persoana cu pretenții de polițist nu s-a mai deranjat să caute un martor, așa cum cere legea, pentru a confirma absența contravenientului.
A tras o linie și… gata!
Cu toate că, potrivit experților în Drept, procesul-verbal era lovit de nulitate din start, organele de la Secția 16 au transmis documentul la Fisc, iar contravenientul a fost executat silit.
În timp ce pe agresat l-au „lucrat” în stilul Secției 16, mințind în documente, pe agresori organele par că îi protejează. De doi ani, n-au fost capabili să finalizeze dosarul, iar propunerea pe care o vor face va fi, cu siguranță, de clasare. Mai ales că șoferul avea pe bord un ecuson de membru al unui sindicat al polițiștilor.
Ce spune legea despre amenda dată în lipsa contraveninentului
https://www.juridice.ro/690505/rubrica-anularea-procesului-verbal-de-constatare-a-contraventiei.html
Nesemnarea procesului-verbal de constatare a contravenției de către martor
Printre cele mai frecvent invocate motive de nelegalitate în cadrul acțiunilor având ca obiect plângeri contravenționale, se numără lipsa semnăturii martorului de pe procesul-verbal de constatare a contravenției. Astfel se invocă nulitatea procesului-verbal ca urmare a faptului că nu conține semnătura niciunui martor care să ateste săvârșirea de către petent a faptei contravenționale pentru care a fost sancționat de agentul constatator. Nu de puține ori, lipsa semnăturii martorului este invocată drept motiv de nelegalitate a procesului-verbal arătându-se că acesta ar trebui anulat ca urmare a faptului că cele consemnate în cuprinsul său nu ar corespunde adevărului.
Ne folosim de ocazie pentru a sublinia, în primul rând, distincția dintre motivele de nelegalitate și cele de netemeinicie a procesului verbal. Astfel, în timp ce, pe de o parte, nelegalitatea presupune că procesul-verbal a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de lege, netemeinicia este cea care se referă la lipsa de veridicitate a celor consemnate. Astfel, invocarea lipsei semnăturii martorului drept motiv de nelegalitate procesului-verbal pentru că nu ar corespunde adevărului, faptele nefiind constatate și de către un martor este artificială.
În al doilea rând, arătăm că, din moment ce dispozițiile legale prevăd obligativitatea semnării de către martor a procesului-verbal în unele cazuri, atunci în aceste situații, lipsa semnăturii martorului este într-adevăr un motiv de nelegalitate a actului procedural. Dar această nelegalitate apare ca urmare a faptului că, deși textul de lege impunea semnarea procesului-verbal de către un martor, semnătura martorului lipsește, iar nu ca urmare a faptului că aspectele consemnate nu ar corespunde adevărului.
Trebuie subliniat că rolul martorului în semnarea procesului-verbal de constatare a contravenției nu este acela de a atesta existența faptei contravenționale sau comiterea acesteia de către contravenient. Art. 19 alin. (1) din O.G. 2/2001 impune ca procesul-verbal să fie semnat de către un martor atunci când contravenientul nu se afla de față, refuză sau nu poate să semneze, rolul martorului fiind limitat la a atesta vreuna dintre împrejurările care au determinat ca procesul-verbal să nu fie semnat de contravenient.
De aici rezultă că, atunci când procesul-verbal este semnat de contravenient, legea nici nu mai impune obligativitatea ca acesta să fie semnat și de un martor, din moment ce rolul martorului este, așa cum am menționat și anterior, limitat exclusiv la situațiile în care contravenientul nu dorește sau nu poate să semneze procesul-verbal.