Ciprian Mailat, afacerist de succes și fost redactor șef al revistei Capital – Top 300 cei mai bogați români, a avut parte de o pierdere cumplită în luna iunie, iar fiul său s-a gândit la ce era mai rău în momentul în care l-a dat dispărut, ieri.
Luna iunie este pentru Ciprian Mailat luna în care și-a pierdut jumătatea. S-a întâmplat în urmă cu patru ani, însă fostul redactor șef de la Capital nu s-a putut împăca niciodată cu ideea că mama copilului său nu mai este.
În acest context, ieri, când Mailat nu a mai ajuns acasă, fiul lui, în vârstă de 17 ani, s-a gândit la o nenorocire. Din fericire, astăzi, la 24 de ore după ce fiul său a anunțat dispariția, Mailat a fost localizat de poliție, iar din primele cercetări s-a stabilit că nu a fost victima vreunei infracțiuni.
Mesajul postat de Cirprian Mailat în iunie 2023:
„La mulți ani!
Mulți oameni mi-au transmis că “trebuie” să fiu și mamă, și tată pentru copilul meu.
Pe mulți i-am ascultat, unora le-am spus, altora le-am scris: NU AM CUM.
De ce?
Pentru că mama e numai UNA! Iar ce simte o mamă pentru copilul ei este UNIC.
Mi se rupe sufletul ori de câte ori văd cum unele mame își abandonează copiii! Dar nu vreau să mă gândesc ce e in sufletul lor!
Astfel că mi-aș dori ca fiecare copil părăsit să primească și să se bucure măcar un sfert dintr-un sfert din dragostea Antoanetei către Filip!
Vă las mai jos un text de-al ei, dacă ar mai fi aici sunt convins că ar fi avut un mesaj de-a dreptul incredibil pentru copii și mamele lor, așa cum Măicuța Domnului are grijă și ajută pe oricine îi cere ajutorul!
•Să râzi tare, chiar dacă e 6 dimineața și restul Universului doarme.
• Să mergi desculț prin casă, prin pat, pe iarbă, în nisip, în vizită la prieteni, până-ți faci tălpile negre. Le spălăm!
• Să nu mănânci tot din farfurie, tu știi mai bine când ți s-a umplut stomacul.
• Să-mi spui ce vrei, când vrei, chiar dacă o să mă supere sau o să mă enerveze. Vreau să știu, nu să nu știu.
• Să stai în brațe. Nu ești prea mare, niciodată n-o să fii prea mare pentru brațele mele.
• Să ceri o poveste. Povești nu-s niciodată destule, nici pentru mine, și eu îs bătrână.
• Să mai ceri 5 minute. De dat în leagăn, de alergat pisica, de lenevit pe canapea. O să le primești negreșit, fac eu rost de ele de undeva. Curând o să te grăbești la job, la întâlnire, la bancă, n-o să mai ai timp de nimic în tihnă.
• Să fii sincer. Nu trebuie (încă) să faci nimic din ce nu-ți place, să spui nimic din ce nu vrei, să primești lucruri pe care nu le vrei. Prea curând o să ți se umple viața de reguli, norme, de trebuie. Atunci va trebui să înveți diplomația. Acum fii tu.
• Să nu păstrezi ordinea. Nici eu nu o păstrez și sunt adult responsabil și nici n-am jucării câte ai tu. Uneori o să le strângem împreună, alteori o să le las așa, oricum o iei de la capăt dimineața. O casă ordonată mi se pare tristă, mă bucur c-ai venit tu la noi s-o colorezi.
• Să mergi pe iarbă în parc când aleea ți se pare plictisitoare. Da, e o metaforă asta, vreau să spun că nu doar calea pe care ți-o arată adulții e cea bună, uneori e bine să cauți singur, eu o să merg cu tine de mână pe unde vrei, câtă vreme acolo nu ne așteaptă crocodili flămânzi.
• Pentru că te iubesc cu totul, cu încăpățânare, curiozitate, nas murdar, vânătăi peste tot, sinceritate abruptă, toate lucrurile astea grozave pe care le-am pierdut sau le-am uitat pentru că uite, m-a obligat viața să mă fac mare! Dar mi-am reamintit de ele si le voi face cu tine!”